Călătoreau cu drag cocorii,
Spre-o țară din îndepărtări.
Doreau acasă să ajungă,
În țara dincolo de zări.
/: Dar în călătoria lungă,
Cocorii toți au obosit,
Și-un loc atunci pentru odihna,
Un câmp departe au zarit: /
S-ar fi intors ‘napoi la țărmul,
De jos, de unde au plecat.
Dar parcă nu aveau putere,
Căci pe pământ era pacat.
/: Afară se întunecase,
Și vântul i-a lovit din greu,
Și-au început și ei să strige,
Către eternul Dumnezeu: /
Așa și noi suntem pe cale,
Căzuți în umbră și'n păcat.
Căci am iubit fărădelegea,
De Dumnezeu ne-am depărtat.
/: Dar ne intoarcem azi la Tine,
Avem nevoie de-ajutor,
Cu frații care sunt în casă,
Spre Paradis, zburam în cor: /
Suntem și noi precum cocorii,
Călătorim spre veșnicii.
Și vrem s-ajungem sus la Tine,
Unde-s eterne bucurii.
/: Acolo unde e iubire,
Acolo unde e Isus,
Acolo unde frații noștrii,
‘naintea noastră mulți s-au dus: /
Tu ne ai chemat, Doamne pe nume,
În cer un loc ne-ai pregatit.
Intinde-Ți mâna către mine,
Să fiu și eu la cer răpit.
/: Când vom ajunge toți acasă,
La Tine sus în veșnicii,
Îți vom cânta precum cocorii,
Eterne, Sfinte melodii! : /